nu imi place...

FACEBOOK, ce altceva?

nu imi place si cu asta basta, nu inteleg rolul lui si prefer sa fiu inapoiata decit la moda

la fel si cu TWITTER, probabil vreun pusti o sa ma lamureasca cum sta treaba si cu chestiuna asta

ce sa postez pe facebook? sunt mai populara daca scriu acolo? daca spun ca imi place o melodie? ma cauta mai des prietenii? ( cei reali nu cei virtuali)

prefer sa stau in fotoliu cu o carte faina in mana si o cafea facuta de moi decit toate avioanele de acolo , plus ca ma dor ochii si port ochelari care dau bine de altfel, atunci cind scriu la calculator ( atentie nu la laptop)

am zis...

Raluca Sterian-Nathan - Suflet tatuat

carte terminata ieri ...

well, cartea aceasta chiar m-a zdruncinat...

am observat ca ma impresioneaza mai degraba o carte sau un film decit daca aflu ca a murit cineva ... stiu.. am o parte insensibila, dura

aceeasi problema cu copiii, nu prea ma inpresioneaza, in schimb sunt moarta dupa pisici... imi lipseste spiritul matern ?!?

azi m-a anuntat o prietena ca e gravida, nu am tresarit ca cineva care iubeste bebeii, sa fie oare pt ca am 32 de ani si habar n-am daca o sa am si eu copii?

anyway, stateam pe balcon si ma intrebam daca ce e scris acolo e adevarat, s-a intimplat cu adevarat...

nu e o carte scrisa ca multe, ce se vor confesiuni unice, care umplu rafturile librariilor si bibliotecilor, este atit de ireala incat m-am intrebat poate un om sa suporte asa ceva, sa fie violata la 14 ani, sa fie otravita de 2 ori, sa fie torturata de securitate si totusi sa fie frumoasa ca o gratie si sa fie foarte curtata, si cu toate acestea sa nu vrea sa se sinucida, sa dispara sau sa isi ateze viata pentru toate acestea?

cartea aceasta e una din cele care dupa ce o inchizi, iti spui, chiar sunt patetica, pentru ca ma desconsider, sunt trista, am impresia ca voi muri singura cind ne fapt nu ar trebui sa gindesc nimic din toate acestea

scrie in carte: CEI CARE IUBESC VIATA, VIATA II IUBESTE PE EI.......

scriu pentru mine

nu stiu de ce am creat acest blog... odata demult, aveam un jurnal, inca il mai am si il tin pitit in sertar, nici macar nu mai citesc ce scrie acolo ......

ba da, am citit intr-o zi... si ma gindeam ..nu e rau, chiar nu e rau deloc , ma gindeam ca as putea sa public pe un blog ce am scris , nu isi pierduse farmecul initial

dar sa  revenim, la liceu am luat , singura din clasa, nota 10 , la o teza f grea despre Mesterul Manole si profesorul m-a intrebat daca o sa dau la litere, era ferm convins ca asa o sa fac ...

sigura pe mine , i-am spus , voi da la ASE ...

bineinteles, peste ani nu ma opresc in a ma gindi daca ar fi fost ceva de capul meu la litere

dar eu sunt foarte schimbatoare, de exemplu, ieri imi venise ideea sa dau la psihologie....

despre ce va fi acest blog?

cum de vreun an am foarte mult timp liber, lucrez de acasa . de....stiu sunt o privilegiata
m-am inscris la biblioteca si citesc cit pot de mult

deci voi vorbi singura sau cine stie, pentru ca in real life nu prea gasesc cui sa povestesc concluziile la care am ajuns in urma cititului unei carti (except my younger sister) sau cum mi se face " pofta " de o anumita carte pe care nu o mai citisem de mult

probabil va fi un blog cu tente literar- filozofic- concluzii ieftine- psihologice, but again, scriu ca sa scriu si sa fac loc altor idei in mintea mea sucita